DISCIPLINE AUXILIARE A ISTORIEI

In timpul constituirii istoriei ca stiinta, incepind cu epoca moderna se definesc treptat disciplinele auxiliare. La originea acestora erau metode de investigare, de contact cu sursele istorice. Deoarece istoria cerea o informative mai densa si precisa a impus sarcini noi ce asigurau contactul cu vestigiile trecutului.
Stiintele auxiliare ale  istoriei se grupeaza in 3 categorii:
1. MAJORE– utilizeaza metode si tehnici proprii de investigare:
Din stiintele auxiliare majore fac parte:
Antropologia-stiință care se ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale.
Arheologia– stiință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate.
Arhivistica– stiință care se ocupă cu studiul conservării documentelor, cu stabilirea valorii lor istorice, precum și cu organizarea arhivelor.
Etnografia-stiință care clasifică popoarele lumii, studiază compoziția, originea și răspândirea lor, urmărește evoluția culturii lor materiale și spirituale, moravurile și particularitățile felului lor de viață, legăturile cultural-istorice reciproce.
Muzeologia-stiință care are ca obiect studiul organizării muzeelor, al păstrării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu
Muzeografie-stiință care se ocupă cu studiul istoriei și descrierii muzeelor, de metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor de muzeu, de formare a colecțiilor de muzeu.
Paleontologie-stiință care se ocupă cu studiul complex al organismelor fosile animale și vegetale.
Statistica-stiință care culege, sintetizează, descrie și interpretează date referitoare la fenomene generale.
2.MINORE-nu au un stil clar definit utilizind metode si tehnici care apartin stiintei istorice sau altor stiinte.
Din stiintele auxiliare minore fac parte:
Bibliologia-stiință care se ocupă cu studiul cărților din punctul de vedere al formelor în care se prezintă, al istoricului lor
Codicologie– disciplină a paleografiei care studiază manuscrisele nu ca purtătoare ale unui text, ci ca obiecte de sine stătătoare.
Diplomatica– disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele și documentele oficiale vechi și le stabilește autenticitatea.
Heraldica-disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc.
Paleografia– stiință auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea corectă a documentelor vechi, cu datarea și stabilirea autenticității.
Sigilografia– disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică.
Metrologia-totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc.
Epigrafia-disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu descifrarea și cu interpretarea inscripțiilor vechi, făcute de obicei pe piatră, metal, lemn etc.
Numizmatica– disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținând date referitoare la monede.
Critica textelor-comentarii și discuții asupra formei și conținutului unui text.
3 DE FRONTIERA
Geografia istorica– descrierea pămîntuluĭ din punctu de vedere al istoriei.
Demografia istorica-este studiul dinamicii populațiilor umane. Ea cuprinde studiul mărimii, structurii și distribuției populației, precum și modul în care o populație se modifică în timp în urma nașterilor, deceselor,migrației și îmbătrânirii. este studiul dinamicii populațiilor umane. Ea cuprinde studiul mărimii, structurii și distribuției populației, precum și modul în care o populație se modifică în timp în urma nașterilor, deceselor,migrației și îmbătrânirii.