Prima pagină > Isorie > Cadrul geografic al istoriei vechi a spațiului românesc

Cadrul geografic al istoriei vechi a spațiului românesc

În geografia regională, poziţia geografică a unui loc, unitate, regiune sau ţară este deosebit de importantă prin consecinţe. La o ţară, poziţia geografică trebuie cunoscută la trei niveluri, plus considerentele (sau urmările) geopolitice pentru anumite etape istorice sau conjuncturi politice. Este vorba de poziţia (sau aşezarea) pe glob, pe continent (marginal, central, drumuri, state, religii, etnii)  şi localizare în raport cu anumite elemente principale geografice ale Europei (Carpaţi, Dunăre, Marea Neagră). Din toate şi din fiecare în parte rezultă o serie de consecinţe (fizico-geografice, economice, politice şi geopolitice).

        Unitățile de relief

În ansamblu, relieful Spațiului Românesc prezintă o armonie și o proporționalitate remarcabilă: Carpați, împreună cu Subcarpații, formează 34% din teritoriu, dealurile (exclusiv Subcarpații) și podișurile 37%, iar cîmpiile circa 29%.

După orientarea lor în raport cu marea depresiune centrală a Transilvaniei, Carpații românești se împart în 3 sectoare principale, la periferie alăturîndu-li-se Subcarpații: 1) Carpații Orientali 2) Carpații Meridionali 3)Carpații Occidentali.
Dealurile și podișurile acoperă porțiunile mai joase din interiorul arcului carpatic și din afara lui.Ele au o climă mai caldă și soluri mai fertil,bune pentru agricultură.
Distingem urmatoarele podișuri:Depresiunea Transilvaniei,Podișul Someșan,Podișul Moldovei,Podișul Getic,Podișul Dobrogei.
O altă unitate de relief o reprezintă cîmpiile, care ocupă sudul și vestul țării: c.Tisei,delta Dunării, c.Română.
Clima și apele
În raport cu poziția sa geografică și cu variațiile de altitudine și expoziție a versanților, VSR are un climat divers,dar,pe ansamblu, specific zonei de tranziție dintre Europa Apuseană,aflată sub influențe oceanice, Europa Răsăriteană,cu un climat continental excesiv și Europa Meridională, cu un climat mediteranian. Repartiția precipitațiilor atmosferice prezintă o scădere treptată de la vest spre est.
Teritoriul VSR este împînzit de numeroase rîuri și fluvii,astfel rîurile inferioare formeaza o rețea amplă,care pleacă divergent din carpați și se adună în cunună la periferii.
Majoritatea cursurilor de apă sunt colectate de Dunăre, care pe parcursul istoriei a fost un drum fluvial internațional.
Distingem următoarele fluvii: Bugul de Sud,Nistru,Dunăre și rîuri:Prut,Răut,Bîc,Siret etc.
Biogeografia spațiului vechi românesc
       Biogeografia spațiului vechi românesc în formele apropiate celor actuale, s-a constituit relativ tîrziu, după ultima glaciație cuaternară și s-au definit în Holocenul mediu,prin infiltrarea foioaselor de origine moesică și submediteraneană, de ex. Fagul comun a pătruns și mai tîrziu.
Zona forestieră ocupă cea mai mare parte a teritoriului,începînd din cîmpie,pîna la 1700-1800 m în munte. Se începe cu subzona stejarului, alcătuită din cer,stejar preduncular,iar la partea superioara din gorun.Sunt păduri care au avut cel mai mult de suferit in urma extinderii agriculturii.Pădurile de fag urca fregvent pîna la 1000m,iar în amestec cu rășinoasele chir pînă la 1400m.
Cea mai reprezintativă este fauna din munți care include următoarele specii:rîsul,lupul,ursul, cerbun,căprioare,dropia,mistrețul.
Fauna acvatica se se caracterizează după altitudine astfel in rîurile cu apă rece trăiește păstravul indigen,lostrița,lipanul,mreana, în rîurile cu paturi mîloase trăiește scobarul și cleanul,iar în rîurile mari de cîmpie știuca.Pe cursul inferior al Dunării pătrund un grup de pești migratori din Marea Neagră: morunul,nisetrul,păstruga, “pești fără oase” cum îi numea Herodot.

     Schimbările de mediu în preistoria spațiului carpato-danubiano-pontic
     În perioada Preistorică spațiul carpato-danubiano-pontic  s-a caracterizat prin o multime de modificari,destul de însemnate cum ar fi răcirea și înăsprirea climei, omul fiind pus în situația de a lupta cu condițiile nefaste din perioada paleolitică. În perioada dată, marea majoritate a teritoriului european era cuprins de gheață, cercetatorii considera că ar fi vorba de 4 perioade glaciale care au cuprins și spatiul carpato-danubiano-pontic.
La începutul paleoliticului,acest teritoriul a cunoscut modificări radicale, s-au  ridicat munții carpați paproximativ pină la 1000m.Marea majoritate a teritoriului dunării inferioare era cuprins de apă,pîna la Oltenia de astăzi.E de menționat ca epoca glaciara nu a cuprins acest teritoriul,doar versanții m.Carpați erau cuprinși de gheață.Din aceste conditii populația din aceste teritorii a fost nevoită să se stramute în cămpie.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: